Ne scobim la roșu

Versuri

[Intro] Motorul toarce, roșu pe bord, Toată coloana stă-n același acord. Fețe serioase, costum, trening, șapcă— Dar fiecare șofer are viața lui secretă-n cabină. [Verse 1] La semafor roșu, geamul ridicat, Mă uit stânga-dreapta: teren securizat. Degetul urcă, misiune delicată, Scobim nasul fin, cu fața concentrată. Doamna din Logan își verifică oglinda, Domnul cu SUV-ul își ascunde agenda. Copilul pe banchetă zice: „Tată, ce faci?” „Nimic, mă gândesc”—dar degetul face pași. Avem telefoane, avem camere peste tot, Dar la booger defensă n-avem antidot. Când se face verde, mâna fuge instant, Pleacă mașina, demnitatea—în marșarier, elegant. [Chorus] Ne scobim la roșu, fraților, discret, Când ne mănâncă-n cur, schimbăm imediat subiect. Toți suntem regi până apare-un martor, Atunci stăm drepți în scaun, cu privirea spre semafor. Ne scobim la roșu, nimeni nu recunoaște, Mâncărimea comandă, rușinea doar veghează. În trafic suntem sfinți, cu nervii la volan, Dar fiecare cabină are propriul ei scandal. [Verse 2] Când te mănâncă-n cur în metrou sau la coadă, Fața spune „calm”, dar corpul cere revoltă. Mâna pornește lent, ca un hoț profesionist, Oprește-te—vine vecina! Devii brusc turist. Te foiești pe scaun, te prefaci că citești, Îți ajustezi pantalonii, filosofezi. „Nu mă scarpin, verific cusătura”—ce talent, Minciuna stă strâmb, dar zâmbetul e competent. La birou, ședință, toți cu tonul grav, Un coleg se mișcă suspect, aproape exploziv, brav. Directorul vorbește despre plan și buget, Dar jumătate din sală luptă cu-un dușman secret. [Bridge] Nu-i eleganță, nu-i rușine, e război, Între piele, priviri și pantalonii noi. Dacă te prind, ridici sprânceana: „Care-i faza?” Ca și cum mâncărimea n-a condus niciodată casa. [Chorus] Ne scobim la roșu, fraților, discret, Când ne mănâncă-n cur, schimbăm imediat subiect. Toți suntem regi până apare-un martor, Atunci stăm drepți în scaun, cu privirea spre semafor. Ne scobim la roșu, nimeni nu recunoaște, Mâncărimea comandă, rușinea doar veghează. În trafic suntem sfinți, cu nervii la volan, Dar fiecare cabină are propriul ei scandal. [Outro] Verde! Mâna jos, spatele drept, privirea înainte. Dacă întrebi ce-am făcut: nimic, șefu’, ține minte. România merge-n coloană, cu motorul turat— Și cu toți eroii ei… puțin cam iritați.