Lumea Plină de Măști

Versuri

[Intro] M-am săturat de fețe puse peste fețe, De adevăr vândut la colț, pe interese. [Verse 1] Toți poartă costum când intră în lumină, Dar sub cămașă fiecare își ascunde vina. Zâmbetul e armură, salutul e tarif, Când cade decorul, rămâne doar motivul. Funcția bate dreptatea, ștampila bate omul, Cine stă mai sus decide cine poartă somnul. Un dosar devine alb când mâna potrivită-l ține, Iar cel fără relații își caută loc printre ruine. Ne dăm bărbați, cu glasul ridicat, Dar plângem ca niște copii când suntem contrazis. Ne umflăm în piept pentru un orgoliu mic, Apoi fugim de consecințe când se rupe câte-un fir. [Pre-Chorus] Și dacă fratele se supără, îl lăsăm în frig, Că ne-a deranjat adevărul — ce gest pueril. Îi spunem că-i prea sensibil, că trebuie să tacă, Dar când ne doare nouă, vrem lumea să ne creadă. [Chorus] M-am săturat de lumea asta plină de măști, Unde dreptatea se schimbă după cine-o împarți. Funcția bate omul, interesul bate tot, Ne jucăm de-a viața ca niște copii fără scop. M-am săturat de glasuri care cer respect, Dar calcă peste frați și numesc asta caracter. Când adevărul doare, îl aruncăm la gunoi, Ne comportăm ca niște copii — și dăm vina pe noi. [Verse 2] Dreptatea ta e dreaptă doar când te avantajează, Când lovește în vecin, brusc devine obraznică. Pentru unul e principiu, pentru altul e atac, Aceeași faptă, alt verdict, după cine stă în prag. Ne supărăm că fratele a spus ce-l apasă, Îl scoatem din poveste ca să păstrăm masa curată. Mai simplu să-l ignori decât să te uiți în tine, Mai simplu să-i spui „ești nebun” decât „ai dreptate, frate”. Facem promisiuni cu mâna pe inimă, Apoi le vindem ieftin pentru-o clipă de faimă. Aruncăm cu vorbe, fără să numărăm, Că fiecare rană are ziua când o plătim. Copii cu telefoane, cu putere împrumutată, Lovim în primul om și ne mirăm că lumea crapă. Nu vedem urmarea până nu ne intră-n casă, Atunci cerem înțelegere pentru aceeași farsă. [Bridge] Nu mă mai convingi cu funcții și costume, Am văzut prea multe adevăruri puse-n pungi de lume. Dacă vrei respect, începe cu ce faci când nu te vede nimeni, Că omul se măsoară în tăceri, nu-n embleme. [Chorus] M-am săturat de lumea asta plină de măști, Unde dreptatea se schimbă după cine-o împarți. Funcția bate omul, interesul bate tot, Ne jucăm de-a viața ca niște copii fără scop. M-am săturat de glasuri care cer respect, Dar calcă peste frați și numesc asta caracter. Când adevărul doare, îl aruncăm la gunoi, Ne comportăm ca niște copii — și dăm vina pe noi. [Outro] Dă jos masca. Lasă funcția. Ascultă-ți fratele. Gândește înainte să lovești. Că lumea nu se rupe într-o zi — Se rupe puțin, de fiecare dată când alegem să fim copii.