Rangul Nu Te Face Om

가사

[Intro] Nu-i rangul care-ți pune adevărul în palmă, Nici haina scumpă nu-ți spală o faptă murdară. [Verse 1] Văd oameni falși cu zâmbetul prins în vitrină, Își schimbă principiile când funcția se-nclină. Pentru ei dreptatea urcă odată cu rangul, Dacă n-ai nume greu, te împing peste pragul. Respectul e opțional, îl scot doar la paradă, Îl cer cu voce tare, dar uită să-l ofere-n stradă. Se dau stâlpi de onoare, dar fug când vine nota, Au vorbe de bărbați și nervii mici cât rota. [Pre-Chorus] Și dacă spui adevărul, devii problema lor, Le deranjează oglinda, nu chipul din decor. Te lasă pe seen, apoi se plâng că ești rece, Când adevărul apasă, orgoliul nu mai trece. [Chorus] Sătul de falsitate, de măști și de rang, De bărbați care se frâng la primul contracurent. Se dau tari, dar se supără ca niște copii, Orgoliul lor ridică ziduri peste oameni vii. Sătul de promisiuni rostite pentru spectacol, De cei care par munți, dar cad la primul obstacol. Adevărul îi irită, preferă un decor, Eu nu mai tac doar ca să le protejez orgoliul lor. [Verse 2] Unul își numără relațiile, altul își numără banii, Dar când rămân singuri se-aud toți anii. Își cumpără respectul, dar nu-l pot cumpăra, Că respectul se câștigă prin felul de-a purta. Bărbați puerili, cu coroane de carton, Se ceartă pentru nimic, apoi cer aplauze-n ton. Se umflă când au public, se micșorează-n față, Le tremură tăria când viața-i pune-n balanță. [Pre-Chorus] Ne deranjează omul care spune ce vede, Îl facem dus cu capul, fiindcă rana se deschide. Ignorăm mâna întinsă, alegem complimente, Apoi ne mirăm de golul dintre aparențe. [Chorus] Sătul de falsitate, de măști și de rang, De bărbați care se frâng la primul contracurent. Se dau tari, dar se supără ca niște copii, Orgoliul lor ridică ziduri peste oameni vii. Sătul de promisiuni rostite pentru spectacol, De cei care par munți, dar cad la primul obstacol. Adevărul îi irită, preferă un decor, Eu nu mai tac doar ca să le protejez orgoliul lor. [Bridge] Nu orice glas ridicat înseamnă caracter, Nu orice costum ascunde un om sincer. Poți să ai rang, dar să n-ai coloană, Poți să ai bani, dar să fii gol în oglindă. Când orgoliul conduce, respectul moare primul, Și cel mai mare șef rămâne singur cu ecoul. [Verse 3] Nu-mi vindeți imaginea, am văzut ce e sub ea, Când cade decorul, rămâne doar greutatea. Nu mai înghit tăceri ca să păstrez o pace, Pacea fără dreptate e doar frica ce se preface. Cine-mi spune adevărul are loc lângă mine, Nu cel care mă laudă ca să-i fie lui bine. Am terminat cu roluri, cu măști și scenarii, Cu regi de weekend și cu eroi imaginari. [Final Chorus] Sătul de falsitate, de măști și de rang, De bărbați care se frâng la primul contracurent. Se dau tari, dar se supără ca niște copii, Orgoliul lor ridică ziduri peste oameni vii. Adevărul nu-i insultă, e testul de caracter, Iar respectul nu se cere, se arată sincer. Sătul de cei ce par ceea ce nu vor fi, Mai bine singur și drept decât înconjurat de copii. [Outro] Rangul nu te face om. Orgoliul nu te face tare. Iar adevărul rămâne, Chiar când îl ignori.