Ritualul Semaforului

가사

[Intro] Roșu la semafor, orașul stă pe loc, Toți privim înainte… mă rog, aproape deloc. [Verse 1] La prima bandă, domnul cu mustață, Bagă degetul discret, dar are fața prea pe față. Se uită-n oglindă: „Nu mă vede nimeni, jur!” Dar doamna din SUV îl filmează din contur. Eu la volan, solemn, cu fruntea încrețită, Îmi caut o idee… și găsesc altă ieșită. Un scărpinat rapid, tactic, pe sub tricou, Verde! Pleacă toți — eu plec cu demnitatea zero. [Pre-Chorus] Când te mănâncă, te mănâncă, n-ai negocieri, Dar dacă te prinde vecinul, te prefaci că numeri ieri. [Chorus] Scobește, scarpină, dar uită-te-n oglindă, Rușinea stă cu noi, pe bancheta din spate, flămândă. Roșu, galben, verde — ritual național, Toți suntem regi ai gestului clandestin banal. Scobește, scarpină, cu aer criminal, Ne prinde semaforul în actul personal. [Verse 2] În stația de tramvai, un corporatist grăbit, Se scarpină sub curea ca un geniu urmărit. Când trece o colegă, își drege glasul fin: „Analizam materialul… pentru proiectul de mâine, puțin.” Bunica din mașină își caută ochelarii, Îi are pe nas, dar caută-n buzunarii mari. Băiatul de pe trotinetă râde ca un șacal, Apoi se scarpină și el — karma, instant, local. [Bridge] Nimeni nu recunoaște, toți avem alibi, „A fost o muscă”, „m-a pișcat”, „aveam alergii”. Dar când rămâi singur, adevărul e curat: Corpul cere pace, iar protocolul s-a predat. [Chorus] Scobește, scarpină, dar uită-te-n oglindă, Rușinea stă cu noi, pe bancheta din spate, flămândă. Roșu, galben, verde — ritual național, Toți suntem regi ai gestului clandestin banal. Scobește, scarpină, cu aer criminal, Ne prinde semaforul în actul personal. [Outro] S-a făcut verde, coloana a pornit, Cu degetul retras și cu orgoliul șifonat. Mâine, la același colț, aceeași poveste: Orașul merge înainte, dar nasul nu se oprește.