M-am săturat de măști

가사

[Intro] M-am săturat de fețe puse peste fețe, De adevăr vândut la colț, pe interese. [Verse 1] Toți poartă măști, dar jură că-s sinceri, Își spală mâinile-n vorbe, apoi dispar miercuri. Funcția bate dreptatea, ștampila bate omul, Cine stă sus schimbă regula și-și scrie singur rolul. Un nume pe ușă și brusc ai adevărul, Un om fără relații își cară singur fierul. Ne uităm la nedreptate ca la vremea de afară, Până ne bate-n ușă și ne cere socoteală. [Pre-Chorus] Și spunem: „Așa e lumea”, ca să dormim împăcați, Dar fiecare compromis ne lasă mai stricați. [Chorus] M-am săturat de lumea asta plină de măști, De dreptate măsurată după cine ești. Ne dăm bărbați, dar plângem ca niște copii, Când adevărul ne atinge, ne ascundem zi de zi. M-am săturat, nu mai înghit decorul, Când funcția decide cine are viitorul. Dacă taci pentru confort și vinzi ce-ai jurat, Nu ești victimă, frate — ai participat. [Verse 2] Ne ignorăm frații când au curaj să se supere, „Ne-ai deranjat” devine motiv să-i punem la tăcere. Le cerem să fie tari, dar nu suportăm să doară, Vrem oameni fără voce, cu zâmbetul la scară. Ne dăm bărbați la masă, cu paharul ridicat, Dar fugim de o discuție când cineva ne-a confruntat. Plângem pe ascuns, apoi pozăm în piatră, Confundăm maturitatea cu o inimă uscată. Un frate nu-i dușman doar fiindcă spune „m-ai rănit”, Iar orgoliul nu devine adevăr doar fiindcă-i lustruit. [Chorus] M-am săturat de lumea asta plină de măști, De dreptate măsurată după cine ești. Ne dăm bărbați, dar plângem ca niște copii, Când adevărul ne atinge, ne ascundem zi de zi. M-am săturat, nu mai înghit decorul, Când funcția decide cine are viitorul. Dacă taci pentru confort și vinzi ce-ai jurat, Nu ești victimă, frate — ai participat. [Verse 3] Dreptatea-i pentru fiecare după interesul lui, Albă când ești de-ai noștri, neagră când ești al nimănui. Azi ceri reguli pentru alții, mâine le calci pe toate, Cu aceeași gură care predică despre integritate. Acționăm ca niște copii, cu focul lângă paie, Spunem „nu m-am gândit” când casa noastră arde-n baie. O faptă are urmă, chiar dacă n-o vezi imediat, Consecința nu se pierde doar fiindcă ai uitat. Ne vindem liniștea pe-o scuză și-un avantaj, Apoi ne mirăm că tot ce-am clădit se rupe-n etaj. Nu lumea e monstru — noi îi dăm zilnic chip, Cu fiecare lașitate, cu fiecare mică minciună-n schimb. [Bridge] Rupe masca, uită rangul, Privește omul, nu ambalajul. Dacă greșești, recunoaște, Dacă doare, nu abandona. Nu există adevăr pe funcție, Nici curaj fără consecință. [Chorus] M-am săturat de lumea asta plină de măști, De dreptate măsurată după cine ești. Ne dăm bărbați, dar plângem ca niște copii, Când adevărul ne atinge, ne ascundem zi de zi. M-am săturat, nu mai înghit decorul, Când funcția decide cine are viitorul. Dacă taci pentru confort și vinzi ce-ai jurat, Nu ești victimă, frate — ai participat. [Outro] Nu cer perfecțiune, cer să nu mai mințim, Să nu numim slăbiciunea felul în care trăim. Fără măști, fără rang, fără scuze de împrumut — Dreptatea începe-n clipa când te uiți la ce-ai făcut.