Lyrics

1.
În cerc de ape verzi, sub cerul fără nume,
O fată stă desculță, în taina unei spume.
Pe fruntea-i curge timpul, cu stele ca izvoare,
Și-n venele de ramuri se-nvârte o chemare.

2.
Ea poartă-n ochi o limbă ce n-a fost încă scrisă,
Cu semne vii, ca iarba, și gesturi fără visă.
O lume fără glasuri o strigă pe ascuns,
Dar numai ea înțelege ce din lumină-a plâns.

3.
Conducte vechi, de sticlă, i se încolăcesc,
Ca șerpi de rugăciune ce tac, dar povestesc.
Sunt hărți din altă zodie, din ceruri scurse-n lut,
Și bolți de alchimie în trup i s-au făcut.

4.
„Nu-i taină mai adâncă,” suspină-n limba lunii,
„Decât un vers ce-ascunde secretul rugăciunii.”
Și-n cercul cel de apă, un semn lăsat pe geam
Se stinge lent în noapte: „Eu am știut ce-nseamn.”