Jos Măștile

歌词

[Intro] M-am săturat de fețe puse peste fețe, De vorbe lustruite și priviri reci, mărețe. Toți pozează-n stânci, dar se rup pe dinăuntru, Când cade decorul, rămâne doar omul. [Verse 1] Ne dăm bărbați, cu pieptul înainte, Dar plângem ca niște copii când viața ne atinge. Ne facem tari la masă, cu glasul ridicat, Apoi fugim de adevăr când ne-a fost arătat. Măști peste măști, costume de onoare, Un zâmbet pentru lume, venin la fiecare. Promitem frații, jurăm că nu-i lăsăm, Dar dacă ne deranjează, uităm cum îi cheamă. [Pre-Chorus] Și dacă ai curaj să spui că te-a durut, Devii dușmanul lor, fiindcă i-ai întrerupt. Tăcerea e respect doar când le convine, Iar vina se întoarce mereu spre tine. [Chorus] M-am săturat de lumea asta plină de măști, De oameni care fug când îi întrebi cine sunt. Ne credem regi, dar cădem ca niște copii, Facem răni și apoi ne mirăm că vor fi. Dreptatea se schimbă după cine o spune, Conștiința se vinde pe vorbe bune. M-am săturat, nu mai tac pentru voi, Când ne purtăm ca niște copii fără consecințe apoi. [Verse 2] Dreptatea ta-i albă, a mea-i neagră ca noaptea, Depinde cine pierde și cine ține socoteala. Pentru unul e crimă, pentru altul e curaj, Aceeași faptă, alt verdict, alt personaj. Ne aruncăm cuvinte ca pietrele-n geam, Și ne mirăm că-n casă nu mai avem geam. Lovim fără să știm unde ajunge ecoul, Apoi dăm vina pe timp, pe noroc, pe decorul. Ne supărăm că frații nu mai stau lângă noi, Dar noi i-am pus pe mute când au strigat: „Sunt gol!” Ego-ul face ziduri, orgoliul pune lacăt, Un „îmi pare rău” moare blocat în stomac. Ne vrem respectați, dar nu știm să respectăm, Cerem adevăr, dar pedepsim când îl aflăm. [Pre-Chorus] Și dacă ai curaj să spui că te-a durut, Devii dușmanul lor, fiindcă i-ai întrerupt. Tăcerea e respect doar când le convine, Iar vina se întoarce mereu spre tine. [Chorus] M-am săturat de lumea asta plină de măști, De oameni care fug când îi întrebi cine sunt. Ne credem regi, dar cădem ca niște copii, Facem răni și apoi ne mirăm că vor fi. Dreptatea se schimbă după cine o spune, Conștiința se vinde pe vorbe bune. M-am săturat, nu mai tac pentru voi, Când ne purtăm ca niște copii fără consecințe apoi. [Bridge] Fiecare gest lasă urmă, chiar dacă nu se vede, Fiecare „nu-mi pasă” sapă unde nu se crede. Nu există scut când adevărul vine, Doar ce-ai făcut rămâne după tine. Poți să ridici vocea, poți să schimbi povestea, Dar nu poți negocia cu urma și consecința. [Verse 3] Copii cu telefoane, cu orgolii de fier, Dăm sentințe rapide și dispărem din cartier. Ne certăm pentru nimic, ne tăiem din familie, Apoi postăm despre iubire și armonie. Ne place să pozăm în victime perfecte, Cu mâinile murdare și scuze corecte. Când adevărul bate, punem muzica tare, Dar nicio tobă nu acoperă o vină prea mare. Nu vreau aplauze, nici tron, nici coroană, Vreau oameni care rămân când discuția-i amară. Vreau frați care ascultă, nu doar răspund, Și bărbați care plâng fără să se ascundă. Dacă ne doare, să spunem, nu să mușcăm, Dacă greșim, să stăm, nu să ne evaporăm. Lumea nu se schimbă cu măști noi pe chip, Se schimbă când ne asumăm fiecare pas greșit. [Final Chorus] M-am săturat de lumea asta plină de măști, De oameni care fug când îi întrebi cine sunt. Ne credem regi, dar cădem ca niște copii, Facem răni și apoi ne mirăm că vor fi. Dreptatea se schimbă după cine o spune, Conștiința se vinde pe vorbe bune. M-am săturat, nu mai tac pentru voi, Când ne purtăm ca niște copii fără consecințe apoi. [Outro] Jos măștile. Rămâne omul. Și tot ce-a făcut.