Lyrics

[Intro]
Din depărtare privesc către casă,
O voce mă cheamă, o văd ca în vis.
Atât de departe, de dor mă sfârșesc,
În gând mă întorc, dar drumul e-nchis.
[Strofă 1]
Un cuvânt simplu ce răsună,
Ca un ecou în mintea mea.
Când este greu, când e furtună,
Aș vrea să fiu pe lângă ea.
[Refren]
Departe sunt eu, departe de casă,
În vise mă-ntorc, dar tot e pustiu.
Mi-e dor de ai mei, mi-e dor de copii,
Mi-e dor de pământul ce-l știu.
[Strofă 2]
Acum mi-e greu și vântul bate,
Și nu-s acolo, lângă ea.
Vor trece luni ca celelalte,
Prin mintea și inima mea.
[Refren]
Departe sunt eu, departe de casă,
În vise mă-ntorc, dar tot e pustiu.
Mi-e dor de ai mei, mi-e dor de copii,
Mi-e dor de pământul ce-l știu.
[Strofă 3]
Iar casa când am să revăd,
Toți copacii vor înmugurii.
Va fi o primăvară bună,
Iar vântul se va opri.
[Bridge]
Anii se scurg, dar dorul rămâne,
Oricât ai fugii, te cheamă, române.
Oricât ai fugii, te prinde din urmă,
Oricât ai fugii, tu fugi de un gând.
Oricât ai fugii, de dor tu nu scapi,
Oricât ai fugii, tot acasă ți-e gândul.
[Refren]
Departe sunt eu, departe de casă,
În vise mă-ntorc, dar tot e pustiu.
Mi-e dor de ai mei, mi-e dor de copii,
Mi-e dor de pământul ce-l știu.
[Outro]
Acasă-i cuvântul ce-n minte-mi răsună,
Distanța e mare și drumul e lung.
Dar orice-ar fi, inima nu mă minte,
Străin printre oameni, dar fiu de român.
[Narare finală]
"Suntem plecați departe de casa noastră, de familii și de prieteni.
Dar oricât ar fi de greu, până la urmă, ne vom întoarce… Acasă."