Sufletul care nu se oprește

Lyrics

[INTRO] Am zâmbit de multe ori când n-aveam niciun motiv, Am spus „sunt bine” când eram la pământ, efectiv. Poate nu se vede tot ce ducem în noi, Că fiecare are luptele lui, ascunse de voi. [STROFA 1] Am pierdut oameni pe care-i credeam pentru totdeauna, Și-am rămas cu întrebări ce nu-și mai găsesc urma. Am iubit prea mult, poate uneori greșit, Și-am dat din mine tot, până m-am golit. Am avut zile în care n-am vrut să vorbesc, Doar să stau singur și să nu mă mai gândesc. Când te întreabă „ce ai?”, spui simplu „nimic”, Că unele dureri nu le explici nici dacă încerci. Și poate am greșit, dar cine n-a greșit? Cine n-a pierdut ceva când credea că a găsit? Ne facem că suntem tari, că nimic nu ne atinge, Dar fiecare om ascunde ceva care încă-l frânge. [REFREN] Și merg... chiar dacă nu știu unde, Cu sufletul plin și cu gânduri prea multe. Mai cad, mai tac, mai pierd câte-un drum, Dar mă ridic iar, cum am făcut și până acum. Și merg... chiar dacă uneori mă doare, Că viața nu promite că va fi ușoară. Poate n-am tot ce mi-am dorit până acum, Dar încă respir... deci încă am un drum. [STROFA 2] Sunt nopți în care trecutul vine fără să-l chemi, Și te întrebi dacă puteai să faci lucrurile altfel. „Dacă spuneam asta? Dacă făceam altceva?” Dar timpul nu se-ntoarce, oricât ai vrea. Am învățat că unii oameni vin doar pentru o vreme, Că unele povești se termină fără probleme. Nu pentru că n-a fost real, nu pentru că n-a contat, Ci pentru că uneori doi oameni merg în altă parte. Și banii vin și pleacă, problemele se-adună, Uneori ai impresia că nimic n-o să se schimbe vreodată. Dar poate fericirea nu înseamnă să ai tot, Poate înseamnă să nu te pierzi când pierzi tot. [REFREN] Și merg... chiar dacă nu știu unde, Cu sufletul plin și cu gânduri prea multe. Mai cad, mai tac, mai pierd câte-un drum, Dar mă ridic iar, cum am făcut și până acum. Și merg... chiar dacă uneori mă doare, Că viața nu promite că va fi ușoară. Poate n-am tot ce mi-am dorit până acum, Dar încă respir... deci încă am un drum. [BRIDGE] Poate într-o zi o să privesc înapoi, Și-o să înțeleg de ce-au trebuit toate prin noi. De ce unii au plecat, de ce alții au rămas, De ce unele iubiri s-au pierdut pe parcurs. Până atunci nu cer prea mult de la viață, Doar puțină liniște și oameni care nu pleacă. Și dacă mâine iar mă pune jos, Mă ridic încet... dar mă ridic frumos. [OUTRO] Nu știu unde ajung. Nu știu cât mai durează. Dar încă merg. Și poate, până la urmă... asta înseamnă să trăiești.